Revenire...

Sărmănelul meu blog...tare de mult timp nu a fost vizitat de către stăpîna sa și plus la toate îl încarc cu de toate...sper noi într-un final să ne regăsim identitatea sufletească. Ei după cum știți eu, am devenit mămica unui băiețel tare dulce pe nume Victoraș. Am adus pe lume acest îngeraș pe data de 6 aprilie, 2015, ora 07:40,într-o zi de luni. EHHHH și s-a început viața veselă, dar tare plină de sens! nervii de asemenea pentru că o să vedeți voi cum e...no comment. Trei luni în genere am fost departe de calculator, doar poate că vorbeam cu părinții pe skype...în rest navigare ioc...nici nu aveam cum..baiatul meu nici ziua nici noaptea somn, iar eu eram istovită dea binelea credeam că mă transform în zombi. Am răbdat că asta e...ce să facem. A mai fost mama pe la mine pentru o săptămînă și gata eu cu soțul care tot era chinuit sărmanul, serviciu și bebe, că eu dacă numai rezistam pe la orele patru dimineata il trezeam pe vreo 2 ore, cel putin eu să-mi revin cît de cît. E mult de povestit, dar ideea cea mai principală, chiar dacă ești obosită, numai poți dacă îl vezi că zîmbește îți trece totul. Acum suntem mari, avem  5 luni, dormim..suntem mai hodinți(cum ar spune bătrînii).Și respectiv eu mai pot să navighez pe net, să meditez, și să mai scriu și pe blog...o să uit a scrie...de aceea îmi promit mie să scriu cît de des pot să mă las de treburile casnice...tare mi-a fost doruț de voi................revinnnnnnnnnnnnn!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!